Ochii din Umbră
Ochi curioși, ascunși de lume
Din neguri și întunecate colțuri,
Privesc atent spre lumea trecătoare
Din turnul ascuns de cețuri.
Un ochi atent radiază
A furiei aspră rază,
Fără tihnă și oboseală
Privește atent prea-plina piață.
Ochii-i sunt frumoși, senini,
Unu-i roșu, unu-i verzui,
Răbdători privesc printr-o lunetă
Să apară râvnita-i țintă.
Ridicându-se alene
De pe bancă sub un tei,
Se târâie încet spre soare
Pe dalele fierbinți a pieței.
Cu bastonul merge-ncet, tiptil
Privirea-i e tulbure, e senil,
Înfulecă grăbit, pe îndelete
O pâine seculară, veștedă și tare.
Așteptarea a luat sfârșit
Pentru ochii veseli, multicolori,
Ochiul roșu intră-n spasme
Un tunet răsună, spre a ținte-i mirare.
În jur lumea a încremenit
Și văzduhul a amuțit...
Pe dale-n piață cad cu răsunet
Un om, un baston și-un colț de pâine.
pamflet de Edmond Ioan Siladie (26 mai 2013)
Adăugat de Edy t.K
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.