Beizadeaua
Stăteam la coadă de vreun ceas,
Puțin absent, de-un gând distras,
Când trece-n față un puștan
Cu ceafa lată, burdihan,
Și un cercel în nas.
Și, poate sunt eu demodat,
Căci nu-mi închipui un bărbat
În creștet cu un smoc de păr
Pe capul ras, ce-ntr-adevăr
Apare țuguiat.
Mă rog, să nu vorbim de gust,
C-așa e moda și-i injust
Să-i cauți altuia defect,
Dar să revin la subiect,
Chiar de simt un dezgust.
Când a-ntins bani pentru bilet
Un tânăr nalt, frumos, atlet,
L-a tras, din față, înapoi,
I-a zis că este un gunoi
Și un analfabet.
-Bă, tu cu mine nu te pui
Că scot cuțitu', te răpui!
Tu știi cine e tata, bă?
E cel mai tare și o să
Te cheme-n fața lui.
-M-ameninți? Îți vin eu de hac!
Unde-i, acum, al tău babac?
Căci am vreo două a-ți cârpi,
Și președinte dac-ar fi,
La mine-i tot un drac!
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre tinerețe
- poezii despre tată
- poezii despre superlative
- poezii despre păr
- poezii despre președinte
- poezii despre modă
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.