You have the power don't leave us
tata e îmbrăcat în hăinuțele mele
când face pe el râdem împreună îmi da impresia că își
apreciază organoleptic fecalele sau le strânge în mâini ca pe un fel de argilă
după ce îl schimb preferă laptele de vacă refuză sânul matern
plânsul neînțeles și nesomnul lui mai ales noaptea
trecerea revoluționară de pe un picior pe altul să aibă
oare efectul unui vacccin anti-frică în gâtul posterității?
lucrez în șantierul naval e falimentat la 3 decenii de când mă angajasem
atunci îi mângai gardul
în pauza de masă sau în timpul liber
mai bat câte-un cui în pătuțul de fier odată finalizat
îl ridic pe umeri până acasă
știu că tata va bara prin plâns fulgerul lui dumnezeu chiar
dacă nu sunt supărat sau obosit și nu-l pălmuiesc fundul
rămas pur de care creierele se țin lanț azi și se întreabă de ce -chiar de ce?
ocup un post de șef la gold mă ofer muncitoresc neajutoraților nu privesc ceasul
aparțin generației 56 în prezent am coloana vertebrală ca tulpina unei vițe bolnave
tata la cei 43 de ani se mândrește cu forșa de spalier și inimile familiei în el.
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dorina Ungureanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.