Imaginea vieții
Viața-i ca o arcă, în derivă poate,
Cu fiece clipă ne-ndreptăm spre moarte...
Cioburi de clepsidră-n suflet se revarsă,
Ne întoarcem îngeri, undeva acasă.
Silnică, privirea, trece-nspre apus,
Genele tușate de dureri, în plâns...
Marea-nfometată, vis de albatros,
Mi-au furat trecutul, timpu-i fără rost.
Ancoră în vremuri plumburii și reci,
Cumpănă-n deșertul timpului de veci,
Frânghii, către maluri caută s-o tragă,
Pupa-i șubrezită, veche și beteagă.
Marinari pe cerul gol de suferinți,
Trecem spre uitare, singuri și cuminți,
Nu avem pe nimeni să ne mânuiască,
Grabnic, marinarul, știe să vâslească.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.