Despre mine
Înmuguresc în mine ca-ntr-o gară
Și mă sugrumă-al roților blestem
Și timpu-n infinituri se măsoară...
Ecou și taină, repetat te chem.
Au adormit secundele-n vagoane,
Eu dorm ca un recrut pe bănci de lemn,
Valizele cu amintiri sunt goale,
Poartă doar urma vieții de infern,
În caruselul vieții o secundă
Mi-a încolțit la tâmplele fierbinți,
Ne strigă infinitul, oh, ascultă!
Un semn spre începuturi să-mi trimiți!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.