La piața de vechituri
La piața de vechituri
Se vând suflete...
Ce straniu!
În oglinda neștearsă a timpului
Văd sufletul meu,
Ridicându-se în zdrențe, către lumină.
Este ca un fluture în simfonia vântului,
Ori ca o pianină pe care valsează
Degetele delicate ale destinului.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.