Soclu narcisist
Cât te-ai purta sfios
Călcat precum un preș pe jos.
Din când în când pe perete
Repus ca niște carpete
Să acopere goluri
Contururilor lasăte
De amăgiri plecate
Să incălzești vânturi
Ce te îngheată-n gânduri
Având nevoie de pare
Să te-ncălzească tare
Să pleci-n aisberguri
Topite printre vâltori
Râmând cu contururi
De vânturi în ochii goi
Amintindu-ți-ar de noi...
Căci va veni și aceea zi
Când marmură reci vei fi
Neatrasă de vreo ispită
Dorind doar să fi iubită
Atunci departe voi fi
Cu preșul înfipt în inimă
Ca un zmeu spre sublimă
Zare de ai fi, cui o fi..
Ce-am vrut ți-e să-ți fiu
Cu nacela palmelor
Focurile bătăilor
Cu balonul purpuriu..
Acum întins și întepat
De tocul tău prea ahtiat
Să se înalte neîncetat
Pe piepturi-n dans apăsat
In soclul tău narcisist
De marmură rece și trist
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre ochi
- poezii despre narcisism
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.