Drumul poeziei
Poezia viitoare
zburătăcește pe veranda mea
brambura.
Ca un puf de păpădie
face echilibristică
pe creionul albastru ceruleum
așteptând
o mână care
să-i umple transparența
și să-i ademenească
sunetele
până iese un ulcior de lut
menit setei, menit spargerii.
Îi aud vocea eterică parafrazându-l pe
Diogene din Sinope
"Caut un poet, caut un poet adevărat "
Dar mi-e primăvară,
mâinile mele-s legate de petalele bujorilor,
setea mi-e potolită de mireasma iasomiei,
și, vai mie, noaptea însăși e amfora privighetorilor.
Nu mi-au rămas decât lacrimile
presărate - să lumineze drumul poemului spre mine.
Și acelea - uite - transformate-n cireșe...
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.