Psalm eretic
"nu voi duce lipsă de nimic
chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morții
nu mă tem"
sunt esență nimicului
(odată numit însemnă că există)
așa cum negarea atrage energiile anume
nu am nevoie de îmbărbătare
decât atunci când nu voi mai semăna
a bărbat
pot și puterea aprinde
(indiferent cine mi-a dat-o)
să iubesc pur însă nu și simplu
(prefer complicat fiindcă nu înțeleg iubirea)
așa cum ochii nu se pot privi pe ei înșiși
iar temerea mea cea mai pregnantă
este lipsa temerii
nu voi duce lipsă de nimic
voi avea ăsta
din belșug
la capătul celălalt
(unde văd oasele mele vreascuri
în focul iubirii altora)
unicul, Enormul, știe toate astea
de asta te-a trimis mie
femeie
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- poezii despre văi
- poezii despre superlative
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre foc
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.