Pseudo
pictez în ceas cuvintele, nevolnic
și-mi pari venind în șa de umbre fierte
de nelumină rece să te ierte
când Adevăr la masa ta e stolnic.
în ale rugăciunilor concerte
creșteau mirări iubite-n har statornic
abia zărind finalul cel din ornic
când Dumnezeu deasupra să mă certe.
și așteptând Hristos spre Mântuire
atunci, în nelumire de coșciug
voi stinge-n mine Iad în bântuire.
în mersul tău ți-e talpa ca un jug
chiar de-are-n frumuseți alcătuire;
la pieptul tău o liniște conjug...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.