Unui moment de pace

Ce scumpă-i frumuseţea - ca florile de colţ
când dimineaţa scursă se-anină la obroc
atât de multă pace stă-acuma pe sub bolţi,
deşi nu simţi tămâia, nici sfântul busuioc
o să îţi fure ochii doar pomii pământeşti
şi-ai sta să uiţi zăpada ce nu voia să plece
sub gene cade plânsul, de bine te sfieşti,
un menestrel cu pene e în livada rece...
Te temi că o să zboare, dar speri să mai rămână
şi stai şi-ai vrea să-l mângâi cu spusa ta măruntă
pătrunde vântul molcom prin rufele de lână
pe-afară bate raza, c-un vânt de flori în nuntă,
de parc-ai sta în raiuri, sub ele frumuseţea,
mai trece o secundă-n acel fior de pace
adie vântul molcom, tresare în tandreţea
că ţi-ai lăsa şi moartea prin păr să ţi se joace.
Şi dacă ceru-acela acum să nu mă ţie,
mă voi sui la Tine, în viţe, graiuri, Doamne
căci Tu eşti viaţa lumii şi apa ei cea vie
cu ochii plini de lacrămi şi cu un fel de toamne,
pe sub frunzişu-acesta nu bate umbra încă...
doar sufletul mă ţine acuma-n apărare
cum soarele de-amiază nu arde casa-stâncă
să tacă-acum în ziuă şi glasul meu cu sare

... mă zbat că o să zboare, că n-o să mai rămână.

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!