Ah!, Petronela, pașii tăi văratici!
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici,
Pășesc pe al destinului traseu
Și-n mersul tău persistă Dumnezeu,
Și-n carnea ta plâng fluturii ostatici...
Lumini albastre-s ochii tăi hieratici,
Iar trupul tău străluce marmoreu,
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici,
Strivesc staminele din androceu!
Și sânii tăi discreți, primăvăratici,
Tresar din când în când în decolteu,
Ți-e părul vânturat de-un alizeu
Și ochii-ți sunt, de-a pururi, enigmatici...
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.