O viață trece, alta vine
.. Viața în ziua de azi, aici și acum,
mi-am creat-o, ca de obicei prost,
când plin de ardoae creatoare,
mi-am așezat pe nas ochelarii de cal,
și-am început s-o experimentez...
Off,... o prostie a prostiilor,
oftez eu, o prostie și totul este deșertăciune,
totul este deșertăciune în creeația mea...
... Ce folos am eu din toată truda,
cu care mi-am trăit toată viața?...
... O viață trece, alta vine,
și pământul este veșnic în mișcare,
viața mi se naște, îmbătrânesc,
și alearg spre locul de unde n-am scăpare...
... Nimic nou, după câte conștientizez,
cică pe la bătrânețe o să fiu cam melancolic.
Nu știu motivul,
dar o să continui să iubesc viața,
din locul unde-am rămas făr de viață...
... Ce a fost nu va mai fi,
și ce s-a facut nu se va mai face,
nu este nimic vechi sub soare,
toul merge spre înainte...
... Pagina din această viață mă informează
despre tratativele mele zadarnice cu moartea,
în legătură cu pretenția ei absurdă
de-a-mi încheia viața... de-a muri,
deși este plină de greșeli nepermise...
... Uitând eu cu bună știință
că fiecare dintre noi suntem datori
c-o moarte... moarte unde-ții boldul!...
... Doamne scapă-mă de ea... ajută-mă!...
... Nimic nou... sub soare...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.