Au fost copii?
Privindu-și nestematele roșii
Samsari păzindu-le nemiloși
Copilul plecă cu dorul înghițit
In sufletul lui senin, neprihănit
Mai are de așteptat un infinit
Să guste ceva ce pare neprețuit
De avaria adulților zăbrelit
Cu dreptul nedreptății consfințit
Legilor ocrotitoare fanare
Avariei și hoției-nfloritoare
Privirii copilului-ntrebătoare
Cei mari au fost și ei copii,.. oare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre roșu
- poezii despre protecție
- poezii despre ocrotire
- poezii despre legi
- poezii despre infinit
- poezii despre dor
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.