Strigătul mut
Între tot și nimic
curg cântec abia deslușit,
mi-e sete și dor
de iarba ce-ar vrea să muște din noi...
Tremură noaptea
sau luna ne arde pe glezne?
Mărul din mâini,
poartă amprenta buzelor noastre...
ah, ce-mi place
strigătul mut al trupurilor noastre
și toată beția din ele,
jocul acesta nebun
ce pare o talpă de cer
sub care ne vrem striviți...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
- poezii despre muște
- poezii despre muzică
- poezii despre mere
- poezii despre jocuri
- poezii despre glezne
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.