Un dor
Dor pribeag, uimit în gene,
Adu-mi Dragostea în prag!
Că-mi pierd mințile prin perne,
Când îi visez chipul drag.
Risipită-n nori de vis,
Culeg a lui sărutare
Și-o ascund într-un abis
Scăldat în sclipiri de Soare.
Mă topește c-o privire
Din al ochilor smarald.
Îl ador, în dăruire.
Sufletu-i mi-e și mai drag.
Depărtarea mi-l răpește
Și cred că a fost nălucă
Iar durerea mă trezește,
Dăruindu-mi... Dor de ducă...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.