Obstinat sonet
Aș sfărâma, iubito, aștri
Și-aș zvâcni în ritm marin,
Ca să-ți cumpăr un suspin,
Cu o pungă de piaștri...
Pentru ochii tăi albaștri,
Aș mai da și-un fiorin,
Și-aș pătrunde clandestin,
Printre sânii tăi sihaștri,..
Doamnă, de mi-i da o gură,
Ți-aș căra azuru'-n pat
Și ți-aș iubi cu măsură
Trupul cald, înmiresmat,
Iar gurguiele-ți de mură
Ronțăi-le-aș obstinat...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.