Fluturi ridicându-se din aceeași țărână
Celui care mă ridică, de câte
ori cad...
Trup nins în rochia de mireasă,
de niciunde vin, doar o întrupare
a sângelui meu fierbinte,
vis frumos printre spinii flămânzi de carne...
Îngerii cos la cămașa mirelui!
Pereții de sticlă au înflorit,
ziua aceasta are un semn desenat în frunte,
iar palma ce miroase a iarbă cosită,
mă ascunde părintește în ea...
Ascultă cum harpa cântă din sufletul meu!
Pune-mi cununa și lasă aerul dintre noi să fluiere,
ca și cum ar fi într-un gât de pasăre,
apoi mâinile să ni le prindem în formă de cruce,
așteptând iubirea ca pe-o împărtășanie...
Fluturi ridicându-se din aceeași țărână!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.