Plouă!
Plouă! Ploaia este așteptată
Când rău, seceta pârlește
Cum așteaptă o femeie
Pruncu-n păntec, să-i de-a veste!
Spală ploaia de păcate
Atmosfera, de gunoaie
Se ridică ierburi moarte
Cresc ciuperci, din mușuroaie!
Buruieni, ne enervează
Ce nu ne fac trebuință
Domnul insă, le plantează
Hrană altora-n ființă!
Ploaia e și ea o mamă
Care-aduce cu ea, viață
E și rea, dar e și bună
Dănd pământului, povată
Pâine sau doar mătrăgună!
poezie de Maria Sarchizian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.