Rugă poetică
Mă rog de tine, Lună,
pe tine doar te știu,
tu ești cu mine noaptea
când ceasul e să fiu!
Nu m-ai certat odată
de ceea ce-am gândit
și mi-ai trimis doar vraja
să scriu nemiruit!
Mă rog de tine, Lună,
să nu mă aiurești,
mă rog te tine lună
să nu mă umilești!
Dictează-mi să pot scrie
în versuri tot ce simt,
să scriu ce mă lovește
în piept și să mă mint!
Rămâi cu mine până
dispare nebunia,
rămâi cu mine până
îmi pleacă și trufia!
Și du-te când ți-oi spune,
mă simt acum mai bine
și calcă alte urme
ținând ochii pe mine!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.