O vreme-n care...
A fost o vreme-n care, prea aprig, te-am iubit!
Urau în minte, vara, pe rând colindători.
Aveam când tensiune, când nu, aveam fiori.
Era un talmeș-balmeș, ei bine, s-a sfârșit!
Azi, cântă lăutarii, pe umeri îmi cresc ciori.
Mă joc cu focul iarăși, aprind câte-un chibrit.
Mai răsfoiesc sertare, mai prind un asfințit
Și nu-ți mai spun "iubire" si nu-ți mai dau ninsori.
De ce să-mi plâng de milă, când viața mi-a dat tot?
Și-atât cât pot eu duce, nu poate orișicine.
Stau drept între dezastre până ramân un ciot,
Mă-ntrec în nebunie, doar eu, mă-ntrec pe mine.
Pe frunte-mi scrie mare, cu fonturi... idiot!
Și tu pupându-mi mâna, îmi spui că-mi șade bine.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Sanda Nicucie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.