De ziua mea

Acum... şi şapte de-ani, veneam şi eu pe lume
Ca să mă aflu-n treabă... aveam doar gânduri bune.

Era gata să mor... şi mama, odat' cu mine
Dar Dumnezeu n-a vrut şi s-a răstit: "Nu-i bine!

De ce dai înapoi?! Nu ştii ce ai promis?!
Chiar dac-ar fi război, nu vei cădea-n abis!"

M-am întors, ruşinată, din hotărârea mea,
Ştiind că viaţa toată va fi-ncercare grea.

Cu toate că zâmbeam, tristeţea-mi da de furcă
Şi în suflet găseam un mare dor de ducă...

Strângând din dinţi, gustam toată durerea vieţii,
În timp ce îmi treceau toţi anii tinereţii.

Nu vă mai spun povestea, că e numai a mea,
Şi ştiu că dac-aş spune-o, nicicui nu i-ar păsa.

Şi uite-aşa, aflaţi pe Geta, obosita,
Ce are-n ea IUBIRE, câtă spunea Nichita.

Mă bucur c-am păstrat curat şi cald în suflet!
Aşa, am reuşit să ştiu să pierd c-un zâmbet.

Un om - un Univers... o viaţă - o poveste...
Şi la sfârşit vom spune:"A fost... şi nu mai este!..."

Dar, astăzi nu mai plâng şi o să chefuiesc
Şi voi trăi mulţi ani, fetiţa să îmi cresc!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!