Nave trecând în noapte
În slavă se-adună nori mari și negri, briza-i rece ;
Privesc departe-n bezna nopții grea
Și-aud, solemnă,- o detunătură puternică de tun,
Sclipiri întâmplătoare de lumină-atrag privirea mea,
Semn că nava pe care-o caut, tocmai trece, trece.
Sufletul durându-mă atât, în lacrimi ochii-mi stau să se înece,
Aș saluta și m-aș urca pe-acea navă dorită peste poate.
Îmi întind brațele implorând, strigând salbatic,
Dar vorbele-mi cade la picioare, frunze moarte,
Și numai năluca lor ajunge la nava care trece, trece.
O, Glie! O, Cer! O, larg Ocean! De ce oare nu petrece
Cu voi sufletul meu de întuneric atât de temător!?
Nu mai e nici o nădejde pentru mine, nici o cale
Să-l mai zăresc și să mă-îmbarc pe-acel vapor
Care-acum neauzit și nevăzut tocmai trece, trece?
poezie de Paul Laurence Dunbar, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Paul Laurence Dunbar. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.