Arcași necunoscuți
Sângeră vișinii alb
sub secera lunii...
... Din stele
arcași necunoscuți
îmi trimit săgeți otrăvitoare.
Îngerul morții imită glasul mamei,
strigându-mă pe numele mic.
Ah, trebuie să plec:
"Cu bine frate mesteacăn!"
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre vișine, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre moarte, poezii despre mamă sau poezii despre alb
CONSTANTIN GRECU [din public] a spus pe 22 noiembrie 2008: |
vreau sa-i prind sagetiile intempestivei morti! sa alug ingerul ei de pe al vietii sorti, sa alung prefacatoria din lume iar tie poetului sa-ti pun un nume:adevar sa te numesti si in lume ca divinul soare, sa stralucesti! sa-i luminezi pe cei buni, memoria vajnicilor strabuni iar de rai si de misei, praful sa se aleaga de ei! |
C. Rber [din public] a spus pe 22 noiembrie 2008: |
Promițătoare,
și poezia și comentariul ei.
Ambele denotă
sensibilitate
și o intensă combustie internă.
Mai departe e nevoie de muncă,
lectură, gust, consecvență și mult noroc. |