Ochii tăi
Mă mir de unde-atât albastru-n ochii tăi!?
De unde atâta limpezime,
atâta lumină și soare,
când te știu ca pe un căutător de
anotimpuri noi,
pe care nu le-a trecut nici măcar o pasăre,
nici un înger și nici o femeie,
pentru că atunci, eu nu mai eram singur azi
și aș fi învățat să măsor timpul cu inima,
fericirea cu pasul, bucuria cu glasul,
pe care nu mi l-am auzit niciodată!
Ah, cum se mai leagănă cerul
în ochii tăi, așa...
... ca pe un câmp bătut cu albăstrele!
Închide-i iubito
și tot albastrul văzduhului se va face scrum!
Ca să mai existăm,
Magul va trebui să reclădească lumea!
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Votează! | Copiază!
| CONSTANTIN GRECU [din public] a spus pe 17 ianuarie 2009: |
| Albastrul ochilor, e culoarea cerului senin, Imparatia marelui Anonim, Elucrarea lui, grndioasa, divina, E raza Sfanta de lumina!-E puritate si vejnicie, Cum a fost, tot asa o sa fie! |
| CONSTANTIN GRECU [din public] a spus pe 18 ianuarie 2009: |
| o debordanta traire, a unui om care iubeste viata, care ramane fascinat de albastrul ochilor in care vede imaginea rasturnata, a proprilor valori! se inchid acesti ochi, frumosi albastri, dispare universul, totul se transforma in scrum dupa care apare un nou inceput, o noua recladire apropriului univers! repetabila povara sau...propria viata! |
| Bulă [din public] a spus pe 18 ianuarie 2009: |
Este o poezie sinceră
a unui tânăr
sincer, îndrăgostit
mai mult de iubita lui
decât de poezie.
Dar,
până la "debordanta trăire",
văzută de dl. C-tin Grecu,
atenție,
"e-o cale-atât de lungă"!
Pentru că poezia,
deși sinceră,
cantonează în locuri comune.
Mult succes!
Viața unui poet
este o continuă perfecționare. |
Nu este introdusă data nașterii pentru Ovidiu Vasilescu Măcin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]