Calul sălbatic și eu
rămas-am singuri
în primăvara tulbure
trezită greu
din ceasul lăcrimând
eternizate stele
el
își pune zăbala pe suflet
să nu plângă
eu hoinăresc
fără o țintă precisă
prin rouă de drum
habar nu am
când ne ajunge dorul
el zburdă prin crânguri
eu simt fuiorul îndoielii
arunc șeaua
întorc o filă din povestea
neprigonitelor uitări
rămas-am singuri pe pământ
două idei
câteva pulberi
cântate de vânt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.