Timpul și-a făcut culcuș în inima ta
ca un hoț înfigând ghearele
până în adâncul ființei
de aici vine teama de a nu încerca
să ieși din veșmântul care te acoperă zilnic
mi se pare normal să lupți cu mine
până la urmă cine sunt eu
nu-i așa
sunt doar o pasăre cu o aripă frântă
și când vreau
îmi rezerv dreptul să iubesc infinitul
cu toate brazdele lui aurii
frica și-a făcut loc în sângele tău
iar eu
de aici
din capătul acesta de lume
simt cum pe buzele arse
o rugăciune prinde contur
până la urmă cine sunt eu să te judec
nu-i așa
sunt doar o umbră
care își plânge pașii
pe nisipul vremii
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.