Iubirea...
Iubirea-i tema veșnic vie,
Ce a schimbat mentalități.
Au încercat mulți s-o rescrie,
Trecând peste prejudecăți.
Un dar divin primit de om
În zorii dimineții,
Ce l-a făcut nemuritor
În marea dramă a vieții.
Nu poți trăi fără iubire
În lumea noastră zbuciumată,
Căutând veșnic o ieșire,
Alta, decât ți-a fost dată.
Iubirea este trup plăpând,
Încorsetat de vină,
Având la bază doar un gând,
O simplă rădăcină.
Ea poate crește, sau pieri,
Influențând o soartă,
Făcând din noi niște copii,
Sau doar o masă moartă.
Iubirea înseamnă transformare,
Un aliaj de sentimente,
Întotdeauna vindecare
Și cele mai de preț momente.
Iubirea este planta vieții,
Ce trebuie intens udată,
Nu doar în anii tinereții,
Ci până-n ultima etapă.
Iar dacă planta nu înflorește,
Oricât de mult tu ți-ai dori,
E semn că ceva nu-ți priește,
Dar viața nu ți-o irosi!
Și ce se-ntâmplă când iubim?
Ce mecanism se declanșează?
Pe orice gând scrie "sublim",
Iar răul chiar nu mai contează.
Dar cât trăim să nu uităm,
Să credem în iubire,
Căci tot ce-n viață învățăm,
E despre fericire...
poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lucian Santa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.