Aminciri

Noapcea să lasă prăstă sat,
Inima-mi bace tăt mai tare,
Abia dacă s-o însărat,
Că mi-s şî gata dă plecare.

Cu mândra eu m-oi întâlni,
Pră fânu proaspăt adunat
Şî-acolo tare ne-om iubii,
Aşa-i dă când lumea lăsat,

Ăl cinăr noapcea să nu doarmă,
Să umble după sărutări,
Că vine iuce-a vieţii toamnă
Şî o zuita dă dăzmierdări.

Îmi fierbe sângele în vine,
Ghingeşci că zbor, aşa mă duc,
Să ajiung mai iuce lângă cine,
Lângă poşorul dă sub nuc.

Că-mi arge buzele dă dor,
Cu a tele buze să le sting
Şî ochii mei să vadă vor,
Privirea tea când ce ating.

Dă sub chimeşă, a tei sâni,
Obraznici bat în al meu piept,
Vor ca să-i ţîn, cu-a mele mâni,
Nu şciu şie Doamne... mai aşcept.

Ei vor acuma ca să îi ţuc,
Să-i stâng, că ard ca focu,
În fân să stăm abia apuc,
Să le-mplinesc lor jiocu.

Mă bucur tare când ce ating,
Şî sâmt cum tremuri lângă mine,
Să mă astâmpăr ce cuprind,
Tu strânge-mă în braţă bine.

Cu dăzmierdări să ce acopăr,
Să stângem focu şie ne doare.
Cu mâna şie să plimbă ajier,
Ne dăzgolim da-noaste ţoale.

Şî cufundaţi ca într-o visare,
Ne îmbătam doar cu iubire.
Adzi văd în urmă cu-ntristare,
Cum cinereţea-i... amincire.

poezie de Vasile Lihăt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!