Azi ca-ntr-orice zi mai plină
Azi...
Ca-ntr-orice zi mai plină
Cuvintele pline de tină
Ne rănesc.
Este rău... si tot ne-apasă
Sufletul plin de-o prostească
Amintire.
Lacrimi mari, șuieratoare
Curg, ades.. pe-obraz, la vale
Și așa, o întrebare...
Tot răsună:
De ce lacrimi și durere?
Când sufletul încă plin de putere
Bate-n piept cu mare-ardoare
Și spunând în "încercare"
"Este bine..."
Iar pe brațul amintiri...
Leaganul destăinuirii
Cade-ncet câte-o petală
Pe uitarea rece, goală
Și se duce.
Azi...
Ca-ntr-orice zi mai plină
Câte-o Rază de lumină
Care intră pe fereastră
Mai străpunge lumea noastră
Și ne zice: " Va fi bine "
Azi..
Ca-ntr-orice zi mai plină
Ne-amintim de-o pelerină
Care-a fost mereu aproape
Chiar in ceasuri reci de noapte
Si-a fost bine.
poezie de Mogos Melisa Medea (29 decembrie 2014)
Adăugat de Mogos Melisa Medea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.