Tăcerea dintre gratii
Am vrut, atunci când te-am eliberat,
Să zbori acolo unde îți doreai,
Să nu îmi reproșezi că te-am legat
De inima-mi în care ai cântat
Când mă iubeai.
Ai dispărut în zările albastre,
Iar cântul tău se-aude,-acum, din cer
Ca un ecou al visurilor noastre
Ce se-mpletesc în dansuri printre astre
În plin mister.
Tu ai plecat - așa a fost să fie! -
Iar aripile tale-au prins puteri
În zborul peste bolta azurie.
Din locul tău, în vechea colivie,
Îmi plâng tăceri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.