Gânduri călătoare
Privește spre stele și zboară
cu mine spre ele și-apoi
s-alegem o stea solitară
din calea de stele convoi.
Privește, e una ce pare
ascunsă de stelele mii!
Ce crezi, să ne fie ea, oare,
căminul din alte vecii?
Să mergem, iubito, -mpreună,
cu gânduri de mână, -amândoi,
s-o facem, prin rugi, să ne spună
de are un loc pentru noi!
Dar, uite, e-a noastră, clipește!
Ne știe, ne-așteaptă, zâmbește.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.