Se duse mama (mamei mele, Gheorghița)
Se duse mama-n pulberi și-adâncimi,
Durerea, iat-o... a-nflorit în mine,
Primește-o Doamne printre heruvimi,
Măcar acolo, vreau, să-i fie bine.
În ochii mei topiți de plâns... privește
Și odihnește-o... în tăceri de lut,
Mereu... ea m-a iubit Dumnezeiește
Și cât aș vrea-n amurg... s-o mai sărut.
De poți Părinte, spal-o de păcate,
De-a mai greșit... cu mila, Tu, o iartă,
De-atâtea săptamâni, noapte de noapte,
Nici n-a venit... și nici nu mă mai ceartă.
Se duse mama... știu c-a fost chemată,
Pe această lume... duhul îi e floare,
Copil nu mai sunt de-astăzi, niciodată
Și de-acest lucru, sufletul, mă doare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre lut
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.