Noul început

Inima ţi-e raclă, sufletul închis,
Pe trecut ai pune lacăt de uitări,
Viitoru'-ţi este fără aşteptări,
Gândul tău e,-n ziuă, noaptea din abis.

Nu ştii ce te-ndeamnă, dar încerci să ştergi
Praful dinspre viaţă, colbul apărut
Peste-un timp în care drumul tău pierdut
Ţi-a ascuns cărarea, te-a oprit s-alergi.

Mâna, ca o slugă a trufaşei minţi,
Se întinde, şterge nevăzutul fad,
Gândul îţi devine primul sol nomad
Care-ţi duce-n lume calde juruinţi.

Ar putea să-ţi fie noul început,
O a doua şansă, viaţa ce-ai visat,
Clipe mai senine, suflet mai curat,
Viitor mai liber, liber de trecut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!