S-a trezit

S-a trezit conştiinţa adormită
Datorită iubirii ce i-a fost dăruită;
S-a trezit cu ea şi înţelepciunea,
Pentru că a fost dulce rugăciunea.

Rugăciunea celor dragi pentru noi,
Observând c-avem griji şi nevoi,
Chiar de am fost cândva oi rătăcite,
Pe calea cea bună suntem acum venite.

Doamne cu fapta, adesea am greşit,
Cu vorba şi cu gândul am păcătuit,
Dar tu ne-ai iertat făr să gândeşti,
Şi în niciun caz să tăgăduieşti.

Mândria ne-a fost călăuză-n viaţă,
Doar prin ea văzând o urmă de speranţă,
Crezându-ne puternici, atotştiutori,
Capabili să zburăm de aici până la nori.

poezie de Oana Alexandra Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!