Patul viselor
Patul viselor de-o noapte,
Poartă încă-n el fiorul...
Când întinsă printre șoapte
Sânii-ți mângâiam... cu dorul.
Și-am tot pus în pat petale,
Trandafiri și crizanteme,
La-nceput târziu de cale...
Dintr-o margine de vreme.
Și râdeai, râdeai iubire
Printre florile din pat,
Strălucind de fericire
Când în brațe te-am luat.
Sărutări pe buze, iată,
Apăsat și-ncet îți pun,
Iar în trupul tău de fată
Voi intra ca un stapân.
Ești regina nopții mele,
Visul meu uitat pe-o clipă,
Te ridic, ușor, spre stele,
Pe a dragostei aripă.
Și în patul plin de vise
Și de patimă și dor,
Pun speranțele deschise
Pe al dragostei, zăvor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.