Soarele ce nu apune
Dintr-o străină depărtare
cu ierni mărunte și fiori
din prafuri netezite-n sare
rămâi și nu te mai cobori
Credeam că-n pânze de mătase
ai așternut un scrum cărunt
iar dedesubt un drum de oase
ai așternut și încă sunt
Îmi scutur pielea iar și voalul
în pragul tău de ieri trecut
să-mi pui în floarea ta și anul
și crinul care a-nceput
Chipul mi-e rece și-o secundă
trece în goană printre noi
doar vântul și-o petală scundă
mai numără din doi în doi
Și-mi pare rău că timpul doare
și nu apuc ca să-ți mai spun
că-n ochii tăi ziua nu are
ore care vreodată-apun
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Diana Adriana Matei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.