Insolații de viață
Peste umerii tăi s-a lăsat seară
cu mine
într-o baltă de tine
în gară.
am stat în voia soarelui la mare
și-acuma tremur
tremuri toată
în sala de-așteptare și uitare.
și ne uităm la tren cum doarme sub perdele
și la magia unui porumbel pierdut
la un țigan ce vinde trei inele
la mersul trenurilor
de la început.
Și am plecat cu plaja după noi acasă
c-un personal emoționat de rouă
și miroseam a tren și-a motorină
și-a soare mult, a scoici
și-a viață nouă...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.