Doua suflete
Vrând să nu fi singur în acea seară,
între atâțea oameni dornici de vorbe și fapte nebune,
cu sânge și minți vlăguite,
ai întins aripile și ai tot căutat
peste mii de purtători de veșminte omenești.
Într-un târziu ai găsit alte aripi
căutând ca și tine.
V-ați împreunat în plânset și râs deghizat.
Fețele voastre pustiite și plânse
atât v-au înspăimântat încât,
v-ați desprins
și ați fugit iar prin lume.
Știați că drumul vostru e fără sfârșit
și că masca voastră
e mereu alta.
poezie de Doina Elisabeta Margineanu
Adăugat de Serbana Isariovici
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre aripi
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre spaimă
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- poezii despre râs
- poezii despre măști
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.