Sonet la început de vară
Suav parfum! Mă-mbată liliacul,
A soarelui săgeată mă pătrunde
Și nu găsesc umbrar a mă ascunde
S-ascult tihnit cum cântă Pitpalacul.
Aștept să crească boabele rotunde
În spice, c-a-nflorit acum și macul;
Speranța-i că la toamnă umplu sacul
Cu roadele câmpiilor fecunde.
Visez un lac cu apă cristalină
Și un izvor ce s-a născut din stâncă
Ce-și lasă-n urmă dâra de lumină
Făcându-și drum spre marea cea adâncă.
În stropii ploii are să revină
Să cadă sfânt balsam la rădăcină.
sonet de Ioan Friciu din i (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre stânci
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre ploaie
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.