Sunt anormal
Cred că am făcut pojar s-au vre-o boală grea am luat,
Tot aștept dar în zadar, prietenii m-au cam uitat,
Nu mai vin deloc la mine, ba... unii mă ocolesc,
Nu mă-ntreabă de sunt bine, am murit ori mai trăiesc.
M-au băgat la izolare, ei cred că am înnebunit,
Când mă văd pozând o floare... după fluturi de-am fugit,
-Nu-i normal...
- E dus săracu...
- Scrie versuri,...
- E nebun!
- Cred că e bolnav cu capul, aveți grijă eu vă spun...
Am ajuns un paria-n sat, toți mă ocolesc de-o vreme,
Sunt ceva de speriat, de mine lumea se teme...
De nu stau și eu la bar... ca să beau cu ei o bere,
Tot ce fac este-n zadar,... nu fac bine,... nu se cere.
Ba mai mult, nu-ncap de mine pe izlaz când poze fac,
Spun că mi-ar ședea mai bine să-mi scot "fluturii" din cap,
Că-ajuns satul de râs cu-așa oameni ca și mine...
Să mă las acum de scris, de pozat... și totu-i bine...
poezie de Vasile Lihăt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre fotografie
- poezii despre fluturi
- poezii despre boală
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre sperieturi
- poezii despre râs
- poezii despre prietenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.