Catacombă
drama vecinului ipohondru pare de o sută de ori
mai ușor de spus
el își asumă boli de care visează că se va îmbolnăvi
își asumă rectiliniu trecerea de la starea de aproape la cea de mai departe
împărtășește cuvinte minate un fel de zona zoster a colii albe
numai eu nu mimez cad platonic în râpe
număr clipe irelevante scad tributul morților
cu miros de amoniac și îi facilitez vecinului
pensia pe caz de boală scrisă cu o mie de cuvinte
roșii
deztrupate
țin de ipohondru până ies din bloc
apoi cald cuvântez
de aici lumea mirobolantă își deschide
umbrela
violacee
cu dinți de cetaceu
prinsă în cercul
liniar
al respirației care sufocă
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
1 MARIA MIHOC [din public] a spus pe 16 iunie 2019: |
Respect doamnei Angi Melania Crisrea! |