Alb de liliac
Cu albe flori de liliac
Încerc de norii grei să scap
S-alung tristeți și gânduri negre
Să-mi amintesc de altă vreme
Când tot era-n culoare alb
Frumos, curat imaculat,
Doar zâmbet, soare și răsfăț
Dar știu că trebuie să-nvaț
Că și durere-i pe pământ
Dar tac și nu vreau ca să plâng
Adun doar flori de liliac
Le strâng la pieptul meu cu drag
Și le păstrez ca talisman
Să mi te-aducă la liman
Din râul dragostei avar
Ce mi te-a luat acum un an
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.