În numele iubirii...

Escaladez drumuri abrupte,
Merg pe cărări întortocheate,
Cu haine zdrenţuite, rupte,
Înfrigurată-n miez de noapte.

Merg pe urma paşilor tăi,
Pământul tălpile îmi frige,
Chiar de-s ale iadului văpăi,
Mă voi lupta şi voi învinge.

Mă lupt cu demonii iubirii,
Şi-ţi fac potecă în trecut,
Am cusut frânturile-amintirii,
Să retrăieşti ce-am petrecut.

Timpul a-nceput să plângă,
Oftează sufetu-mi de dor,
Vino, tristeţea mi-o alungă,
Tatuează-mi inima cu-amor!

La umbra falnicului univers,
Se zvârcoleşte taina nemuririi,
Trecutul nu va fi cu totul şters,
Iar viitoru-i sub semnul iubirii.

Iubirea noastră a-nceput,
În altă viaţă, de demult,
Ne-am regăsit şi-am conceput,
Buchet de trăiri în tumult.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!