Mi-s frunză în aer și ți-s...
Când te-ai cufundat nemilos,
copilo, în versurile-mi verzi,
m-ai săgetat, inocent, pân' la os,
de frică să nu mă m-ai pierzi...
Astăzi, mi-ai devenit aproapele
din, ieri, prea departele meu,
iar eu ți-am acordat, Miss, clapele,
pe pianul divin al lui Dumnezeu!
Prea sfântă vioară-mi ești, Miss,
lumina-ți din ochi, mi-e arcușul,
mi-s frunză candidă, în aer, și ți-s
poetu'-nserării, ce-ți cântă urcușul...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.