Existență
sunt o existență ambiguă
bulversată de răgușela timpului
secundele gri îmi apasă oasele meteoesensibile
contaminate cu vârtejul fonemelor esențiale
aici mă renasc pentru a înlemni
acum îmi smulg sufletul pentru voi
și mi-l întind ca o agoră antică
să mi-l mănânce rugina și întunericul pașilor
simt cum pietrele râului dospesc în aortă
în ochi glandele lacrimale vor refuza
să mai zămislească din sentimente lacrimi vetuste
ci numai nisipul în vidul oglinzii zbârcite
în această lume suspectă anotimpurile își pierd substanțialitatea
voi rămâne doar cu scrisul infect în umbra lui Gutenberg
întrebându-mă ce s-a întâmplat și cu vremea noastră:
a murit sau meditează viața în moartea cuvântului?
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre întuneric
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
- poezii despre râuri
- poezii despre nisip
- poezii despre mâncare
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.