O iubire infinită
De vrei să definești
Dar fără să greșești
În lumea asta mică
Ce-i o iubire infinită
Poți să iubești la infinit
Dacă iubești în mod cinstit
Nu te gândești la ce-ai iubit
Nu te gândești la ce-ai trăit
Gândul îți zboară întâia oară
Către acel sau cea de care
Nu ai putea să te desparți
De ce-ai iubit, fără să doară
O viață de am avea să mai trăim
Aș vrea în fiecare zi să ne iubim
Să ne lăsăm în voia sorții
Să-i facem astfel în ciuda morții
Cu tine să mă plimb, iubito
Călcând covor de frunze veșted
La pieptu-mi iar am să te strâng
Și am să te sărut pe creștet
Iubita mea mă simt cam trist
Mă uit pe geamul de acasă
Și văd că anii au trecut
Și timpul nu mă lasă
Iar dacă nu vrei să disper
Un lucru vreau să îți mai cer
Să mai trăim preț de o clipă
O iubire infinită
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dan Duțescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.