Remember
În murmurul vieții erorile țipă
Și vidul ne surâde, adesea, pieziș,
Vai!, melancolic, pieptiș, pe furiș,
Cuvântul devine, din taină, risipă...
Un fluture verde mai dă din aripă,
Furnicile lumii roiesc prin măcriș,
În murmurul vieții, erorile țipă
Ce dor mi-e, iubito, de-al nostru suiș!
Mai sus, la fântână, prin flori de agriș,
Lumina, de spaimă, febril, se disipă,
Și Tata, pe prispă, tot pufăie-n pipă,
Iar Mama mă strigă să-mi spună morțiș...
Că-n murmurul vieții, un dor se-nfiripă!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.