Florile grădinii mele
Florile grădinii mele
Se întrec în frumusețe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz și tristețe.
Ghiocelul și zambila
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând așijderea.
Apărură-apoi în scenă
Toporașii, vioreaua,
Au trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.
Tufă-naltă și frunzoasă,
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă, mândră, făloasă
Cu ciorchini de liliac.
Chipeșă floare, laleaua,
S-a uitat spre cer mirată,
Acum i-a venit safteaua:
Își deschise cupa toată.
Firul de mărgăritar
Își invită toți amicii
Să priveasc-o clipă doar
Sub rochița rândunicii.
Puf ușor de păpădie
Din înaltul cerului
Se-așeză fără știe
Chiar în gura leului.
Trandafirii se-ntrecură
În concurs de frumusețe
La ținută, la alură
Și la aer de noblețe.
Declarați învingători,
Cu aspectul lor cochet,
Au plecat triumfători,
Adunați într-un buchet.
Se trezi regina nopții:
-Fără mine nu se poate,
S-au culcat acum cu toții,
Eu lucrez în schimb de noapte!
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Matei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.