O baladă din părțile estice
Vorbesc despre iubire cum mintea-mi vrea să o absoarbă:
Luna este credincioasă, dar e oarbă;
Plutește dusă pe gânduri, nu poate vorbi.
Grija permanentă-n gheață fața i-o scrobi.
Nu mi-am imaginat nicicând o mare-atât de-adâncă
Țărâna atât de-întunecată; somnul meu atât de lung sub stâncă;
Am devenit un altfel de copil acum.
Mă trezesc. Văd o lume zbuciumată, rătăcind pe drum.
poezie de Allen Ginsberg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.